Diana Ivăncescu este considerată de specialiști drept cea mai bună atletă a momentului, din județul Dâmbovița! Deși sportiva noastră aleargă prin parcuri, pe străzi, printre mașini și abia dacă mai știe ce înseamnă ”cuiele” de concurs… De cinci ani nu a mai fost într-un cantonament! Dar Diana nu se dă bătută! Vrea ca anul acesta să ajungă la Campionatul European, din Suedia! Și, speră ea, ca într-o bună zi să participe la Olimpiadă! Despre starea sumbră și condițiile greu de imaginat în care se pregătesc atleții dâmbovițeni, vorbim cu Diana Ivăncescu, antrenorii Desdemona Banu, Nicolae Guțoiu și Alexandru Badea, președintele clubului CS Târgoviște!

 

31 ianuarie, ora 14:00, stadionul ”Eugen Popescu”. O liniște apăsătoare peste arena din Târgoviște. Ceața este atât de deasă încât trebuie să fii atent pe unde calci. Suntem pe pista de atletism și ghetele îți scapă în mâzga rece… câțiva centimentri. Într-un spațiu mic, de la tribuna I, antrenoarea Desdemona Banu își așteaptă campioana, pe Diana Ivăncescu. O atletă care anul acesta va împlini 21 de ani. Și care se luptă, zi de zi, pentru a supraviețui într-un sport care a adus României atâtea și atâtea satisfacții… Diana își face apariția, așa cum o știu toți cunoscuții: veselă, optimistă, încrezătoare și gata să ”mute munții din loc”. Ce dacă nu există niciun fel de condiții pentru pregătire?! Ea este optimistă și acest curaj…nebun ne este transmis și nouă! ”Când îți dorești ceva cu adevărat, lupți până la ultima picătură de energie”, ne spune Diana, în timp ce antrenoarei Desdemona Banu îi apar pe chip câteva lacrimi. ”Este fata mea! Campioana mea, dragă, pe care o iubesc”, completează cea care a descoperit-o pe alergătoarea noastră pe când era în clasa a 7-a.

 

Cine este Diana Ivăncescu
Am rugat-o pe Diana să se prezinte, în câteva rânduri: ”Sunt o fire energică și care nu acceptă să stea degeaba. Iubitoare și pasionată de sport, în special de atletism, pentru ca el m-a ales pe mine! Și spun asta pentru că înainte de el am jucam baschet și volei, în școala generală. Asta până când profesorul de sport, domnul Stanciu, m-a luat la competiții organizate de școală. Doi ani mai târziu am cunoscut-o pe antrenoarea mea, Desdemona Banu. Și de atunci suntem de nedespărțit”.

 

Campioana care aleargă prin parcuri
Diana spune că în fiecare zi aleargă pe unde poate: ”În momentul de față alerg în parc și pe stradă. Alergăm pe asfalt, până la primăvară, când se va usca stadionul. ”

”Suferim la acest capitol! Noi avem pista de atletism de la stadionul Eugen Popescu. Este a noastră, dar condițiile de acolo nu sunt bune, mai ales pe timpul iernii. Pista de atletism s-a deteriorat, iar Ministerul nu știm cât ar putea să investească, pentru că trebuie refăcută de la zero (…) Suferim mult pentru că atleții nu pot folosi cuiele, acolo.” – Alexandru Badea, director CS Târgoviște

 

Riscuri la care se supune Diana
Pentru că aleargă pe asfalt, Diana s-a accidentat, în repetate rânduri. ”Apar dureri de glezne, de articulații… Pentru că una este să alergi pe stradă, alta pe stadion. Ca să nu mai spun de sală”, completează Diana.

 

Cantonamentul, un vis frumos!
Când ați fost ultima dată într-un cantonament cu cei mici? A fost întrebarea noastră pentru antrenorul Nicolae Guțoiu. ”Ce e…acela?” – a venit un răspuns pe cât de sec, pe atât de trist… Asta este starea în care a ajuns atletismul dâmbovițean….

De exemplu, Diana Ivăncescu nu a mai mers într-un cantonament de cinci ani, deși, spune Desdemona Banu, costurile nu sunt atât de mari. Dar atunci când nu sunt fonduri… orice pare de neatins!

”Un cantonnament de trei săptămâni, la Piatra Arsă, cu toate cele necesare, se ridică la aproximativ 3000 de lei.” – Desdemona Banu

 

S-a accidentat în timpul unui concurs, dar a luptat pentru aur!
Am rugat-o pe Diana să ne spună care crede că este cel mai frumos rezultat din cariera ei, de până acum: ”Cea mai mare performanță este participarea la Campionatul European pe pistă, în proba de 3000 de metri obstacole, unde am reușit să fac un personal best. Aș mai avea o medalie de aur, la Junioare I, unde am câștigat proba fiind accidentată. Dar am reușit să câștig. La al doilea tur, în groapa cu apă am simțit că s-a întors piciorul, dar a fost pe moment o durere, după care am reușit să continui.”

 

Vrea să ajungă la Campionatul European de Tineret, din Suedia!
”În 2019 vreau să îndeplinesc baremul la proba de 5000 de metri, pentru Campionatul European, din vară, care va avea loc în Suedia (n.red - Campionatul European de Tineret U23, 11-14 iulie, Gavle). Acesta este visul meu. Baremul este sub 17 minute. Eu am 17 minute și 23 de secunde, acum.” – Diana Ivăncescu

 

Cel mai mare vis!
”Se spune că visul oricărui sportiv de performanță este să ajungă la Olimpiadă. Acest vis este acum oarecum imposibil, dar imposibilul poate să devină posibil. Mi-ar plăcea să reușesc ca până la finalul carierei să pot ajunge să particip măcar o singură dată la o competiție importantă, de felul acesta. Măcar să ajung să particip…”, mărturisește cu emoție, Diana.

”Este un vis frumos, dar nu poți ajunge acolo cu vitamina C”, completează după câteva secunde de pauză, sportiva noastră. Antrenoarea Dianei este și mai pesimistă: ”Nu ai cum! Pentru că sportul în România a devenit din ce în ce mai greu. Foarte puțini atleți vor mai ajunge la Olimpiadă, în 2020. Dacă nu vom face ceva, putem ajunge în situația în care doar vom privi ce fac alții…” (Desedemona Banu)

 

Cine o ajută pe Diana
Diana spune că se descurcă așa cum poate. O ajută cât pot cei de la CS Târgoviște. Apoi, antrenoarea ei este și psihologul Dianei Ivăncescu. Altfel, mai primește sprijin de la Complexul Valleriana și Complexul de Natație. Și ar mai fi cineva, tot din lumea sportului. Dar este printre cei mai modești și mai frumoși oameni și niciodată nu a vrut să iasă în față, atunci când s-a oferit să ajute pe cineva. 

 

 

”Suntem departe de a fi la nivelul anilor `90”
În timp ce toată lumea tinde către mai mult, către marea performanță, noi trebuie să ne comparăm cu anii de după Revoluție… Și nici măcar nu mai suntem la acel nivel! Ba chiar ne afundăm tot mai adânc în mediocritate și indiferență: ”Suntem departe de a fi ce am fost. Nu mai sunt copii să facă performanță. Este foarte greu să le insufli dorința de câștiga, de a ajunge undeva. Sunt superficiali copiii din ziua de azi. Atletismul este un sport pe care îl pot face mulți oameni. Văd în parc mulți oameni alergând, mergând. Dar mulți în vârstă. Ei, oamenii aceștia poate au și ei copii, nepoți… De ce nu îi iau după ei?! Așa se poate învăța (…) Așteptăm profesorii să ne trimită copii! De ce nu ne trimit copiii spre sport?!” – Desdemona Banu

 

Puțini mai spun ”vreau să ajung campion”!
”Ca să fiu sinceră, sunt puțini care mai spun treaba asta. M-aș bucura să vină copiii, să spună asta. Și aș munci zi și noapte. Să le realizez visul. Căci asta facem cu toții, aici! Îi ajutăm pe copii să își împlinească visul.” - Desdemona Banu

 

 

Dă-ne LIKE, aici - https://www.facebook.com/DBPNT/ sau înscrie-te în grupul dambovitapenet - https://www.facebook.com/groups/566562406689042/ , pentru a fi la curent cu știrile care te interesează.