Minifotbal

Apelează 0729379596

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 (0 voturi)

couminicare2Comunicarea interpersonală se referă la gânduri, la sentimente și la modul în care ne vedem pe noi inșine


APLICAȚIA 1 - Maximă personală; Comunicarea cu sine, premisă a comunicării interpersonale
“ Este preferabil să pierzi o vorbă de spirit decât un prieten”

Comunicarea interpersonală se referă la gânduri, la sentimente și la modul în care ne vedem pe noi inșine; în această perspectivă, suntem simultan emițători și receptori ai comunicării; “comunicarea interpersonală se referă la gândirea și activitățile de procesare a informațiilor care nu sunt observabile extern, cu toate că persoanele interesate pot să aiba acces la date despre acest proces”.
La acest nivel de analiză, suntem focalizați, în special, pe căutarea în afară, receptarea, interpretarea și mai departe, procesarea mesajelor sau semnalelor primite din mediul inconjurător, de la obiecte, evenimente sau alte persoane”.( Berger, Chaffe, “ Handbook of communication science”, Sage Publication, Newbury Park, 1987, p.334)
Din perspectiva autoevaluării este necesară utilizarea unor criterii care trebuie să conțină, pe de o parte elemente obiective, de relevanță socială în raport cu individul și, pe de altă parte, mecanismele interne. Comunicarea interpersonală este intr-adevar influențată de mediul comunicațional extern, dar relația este bilateral adaptativă, în sensul că, simultan, transformările la nivelul comunicării interpersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicațional însuși și chiar pentru criteriile adaptative ca atare.
Comunicarea interpersonală are un rol foarte important în dezvoltarea unei problematici și ajungerea la soluții valoroase; Standinger a observat că, spre exemplu, adulții care optează pentru câteva minute închinate reflecției solitare/ personale, după discuțiile cu ceilalți, oferă soluții mai sofisticate la situații de viață, în comparație cu adulții care lucrează singuri sau care participă la discuții cu alții, dar cărora nu li se ofer ulterior aceste momente de singurătate.
Tot ceea ce este exprimat de individ face parte din comunicarea sa (comportament, vorbe, atitudini). De foarte multe ori, în cadrul activității desfășurate de individ, acesta este supus unor factori interni și externi care pot determina reacții impulsive. Acestea se pot finaliza prin cuvinte care pot leza personalitatea celor din jur.
De aceea, capacitatea de autocontrol trebuie să reprezinte un element de bază al cunoașterii de sine în planul social și al relației de comunicare.



APLICAȚIA 2
- Discursul public, comportament verbal și nonverbal

Termenul “discurs” se referă mai mult la problematica vastă a unui comportament de cercetare decât la un anumit mod de înțelegere a limbajului.
Deoarece termenul “discurs“ presupune relația limbajului cu parametrii ai realității nonlingvistice face ca discursul să fie un domeniu al cercetării interdisciplinare și nu doar al celei strict lingvistice.
Limbajul este un tip aparte de conduită a individului și anume de conduita verbală ce implică activități diverse: vorbire, ascultare, schimb de idei, reținerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor.
Comunicarea nonverbală are rolul de a o accentua pe cea verbală putând să completeze mesajul transmis pe cale verbală și în mod deliberat să contrazică anumite aspecte ale comunicării verbale. De asemenea unele elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie anumite elemente ale comunicării verbale.
Exemple de canale ale comunicării nonverbale: expresiile feței, contactul vizual, mișcări, poziții, contactul fizic.
In cursul unei prezentari sunt recomandate:
- întrebări clare și la obiect;
- citirea materialului;
- umor și analogie;
- vocabular bogat, variat și pitoresc;
- observarea schimbului de replici între participanți;
- alocarea timpului suficient pentru intrebări;
- respectarea publicului și demonstrarea acestui fapt;
- simpatia manifestată;
- folosirea unor tipuri de materiale auxiliare;
- empatia;
- gesturi firești;
- picioarele și brațele ușor depărtate;
- expunere liberă.



APLICAȚIA 3
– Comunicarea interumană pe trei niveluri

Comunicarea interumană se realizează pe trei niveluri: logic, paraverbal și nonverbal. Comunicarea poate fi eficientă dacă între aceste niveluri nu sunt contradicții, dacă însă acestea există, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Pentru o comunicare eficientă este necesar să ne concentrăm în egală măsură asupra celor trei niveluri de comunicare : verbal, paraverbal și nonverbal.
In activitatea profesională pe care o desfășoară ca și cadru didactic, comunicarea reprezintă liantul între școala – elev – părinți.
Dascălul armonizează prin comunicare întreaga relație ce se stabileste între școala- elev – părinte. Pentru aceasta este necesar ca el să stăpânească informațiile teoretice aprofundate asupra comunicării și nu în ultimul rând să aplice în practică notiunile dobândite.
Astfel, nivelul logic al comunicării trebuie să conțină informații clare, corecte, nivelul paraverbal al comunicării – ton plăcut, cald, familiar, viteza de rostire a cuvintelor – moderată, la nivelul perceptiv al interlocutorilor, volumul informației – echilibrat si adecvat interlocutorilor, nivelul nonverbal- gesturi, mimică, expresivitate, imbrăcămintea trebuie să susțină eficient informația transmisă.



APLICAȚIA 4
– Cuvintele care produc un acord imediat în comunicare

Politicienii țin zeci de discursuri într-un singur an, deși acestea variază în funcție de context și audiența au și elemente comune indiferent de situație. Ele reprezintă mesajul de rezistență al unui candidat, miezul discursului, scheletul pe care se adaugă elemente specifice în funcție de situație.
Toți politicienii folosesc scheme standard pe care își construiesc discursuri și mesaje de rezistență bune de folosit în orice situație.
Discursul de bază este esențial. La acesta se mai adaugă așa numitele moduluri de discursuri. De exemplu, un candidat poate avea un discurs de bază bun pentru orice ocazie și zece, douăzeci de discursuri modulare pe temele cele mai frecvente.
Cuvintele reprezintă stimuli și pot produce rezultate imprevizibile întrucât interlocutorul poate să atribuie altă valoare simbolică decît cea conferită de noi.
Folosirea acestor cuvinte care nu dau detalii concrete și pe care toți le recunosc drept pozitive, garantează un acord imediat al auditorului.
Cuvinte cheie folosite de politicieni în discursuri sunt : “măsuri“, “putere“ , “transformări“, “privilegii“, “strategii“, “descentralizare“, “perspective“, “responsabilități“, “investiții“, “alianță“, “transparență“, “principii‘, “dreptate“, “egalitate“, ‘acord “, “mobilitate“, “schimbare“.




APLICATIA 5
– Utilizarea canalului senzorial în comunicare

In relația stabilită cu un partener de comunicare trebuie descoperit canalul senzorial pe care respectiva persoană își bazează propria experiență, deci propria comunicare.
Am observat că cele mai multe informații oferite de interlocutor se bazează pe canalul vizual, utilizând cuvinte sau expresii care exprimă claritatea, contrastul, culoarea, luminozitatea (“imi este totul clar”, “culori vii”, “apa limpede”).
In momentul în care percepi canalul senzorial de comunicare al interlocutorului ai stabilit primul pas de eficacitate al comunicării, reușind să transmiți mesajul propus.
Prin schimbarea canalului senzorial de comunicare în mod deliberat, apelând la cel kinestezic sau auditiv, interlocutorul nu a mai manifestat interes, și-a focalizat atenția către detalii vizuale evitând participarea activă în conversație. In final a adresat întrebări legate de aspectul vizual al obiectului de care era interesat.

Horoscop