1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 (0 voturi)

barbu2021pozanouaDambovitapenet, Special / Raliul Dakar 2021 - unul dintre cele mai dure raliuri din lume, a ajuns la ediția cu numărul 43 - pentru al doilea an consecutiv în Arabia Saudită (3-15 ianuarie). Raliul a fost afectat de pandemia de COVID-19, inițial traseul cursei urmând să includă 2-3 țări, dar din cauza restricțiilor de zbor, Dakar 2021 va parcurge traseul în întregime în Arabia Saudită. Caravana - în care concurează și .... dâmbovițeanul Claudiu Barbu (Transcarpatic Rally Team - copilot Marius Lupu, pe Polaris - categoria ”auto ușoare„ - SSV - Light prototype/vehicule leger) a plecat la drum - de-a lungul celor 4767 km cu 108 motociclete, 21 ATV-uri, 67 autoturisme și 42 de camioane.



Ieri, după o zi de pauză, etapa a 7-a s-a derulat pe traseul Al Hail - Sakaka(453km), una la fel de dificilă ca toate celelalte. Primul a ajuns la linia de sosire - la autoturisme (secțiunea SSV/vehicule leger) chilianul Lopez Contardo (copilot - Juan Pablo:CHL - South Racing), după 5h15:34. Claudiu Barbu și Marius Lupu au fost penalizați (n.r. - cu 62 ore), ceea ce a dus la o serioasă declasare în cele două ierarhii! În clasamentul general, după 7 etape, conduc polonezii Aron Domzala/Maciej Marton (Monster-Energy) cu 32h30:33.

Iată cum povestește Claudiu Barbu - pe o pagină de socializare - lupta cu dunele de nisip, cu timpul, dar cu gândul și dorința că Polarisul trebuie să termine raliul:
”Se aude un camion. Probabil vine deja balaiul. Nu ar mai avea cum să vină concurenți. Nu am făcut decât 40 de km și a trecut prea mult timp de când am rămas blocați. Îl văd sărind prin dune. Nu e balaiul. Dar este 6x6. Sigur este camion de asistență specială. Ne vede. Se îndreaptă spre noi. Îl recunosc. Este cel care mi-a făcut ofertă înainte de start pentru a ne transporta o cutie cu piese. Ne cerea o sumă imensă. L-am refuzat, motivând că este prima noastră participare, și dorim să vedem dacă putem termina raliul și singuri, cu asistență doar în bivouac. Majoritatea echipajelor au asistență și pe traseu, organizată foarte bine pe categorii de vehicule. Poate fi interesant până la un punct. Dincolo, este vorba doar de bani. Mă recunoaște și el. Încetinește, dar nu oprește. Trece de noi, îl văd cum ezită, și în cele din urmă întoarce. Gândul că poate ne-ar împrumuta o turbină din lada altui concurent, nu era unul nerealist. Ne înconjoară, ne face un semn, și pleacă mai departe. Stau pe nisip și mă întreb: cam cât ar valora pentru noi acum acea cutie de piese?! Ne-a mai rămas să ne anunțăm abandonul. Uleiul era mâncat, la 40 la oră intra deja în protecție, mai avem peste 300 de kilometri de făcut, cel mai probabil urma să spargem motorul. ”Marius, hai totuși să continuăm. O țin în limită până începe să scoată fum, și renunțăm doar când rămânem blocați în vreo dună. Eventul desfacem și blocăm turbina cu un șurub să nu mai mănânce ulei, și vedem atunci cât mai poate trage.” După două ore de stat, pornim din nou la drum cu viteza melcului. Nu mai puteam decât să ne rugăm la încă o minune. Toată săptămâna avusesem parte, dar acum parcă ceream mult prea mult. Pe drum ne mai vin câteva idei și după ce le analizăm pe fiecare, oprim pentru a le pune în practică pe cele mai fezabile, descărcăm, reparăm, încărcăm, plecăm mai departe. După fiecare oprire, RZR-ul parcă devenea mai vânjos.
Odată cu lăsarea întunericului, încep să apară și primele dune mai mari. Reușim să ne strecurăm și să le traversăm. Ajungem în primul CP, unde ni se spune că în câteva ore următoarele CP-uri urmează să fie închise și că trebuie să ne retragem, pentru că nu mai avem cum să ajungem la ele; cu alte cuvinte, ni se cere să abandonăm. Mă uit puțin cam încruntat pentru că îl văd că nu înțelege minunea ca noi să fi parcurs aproape o sută de kilometri cu un motor care nu mai era nici turbo și nici aspirat. Îl trimit la Regulament. Se duce și dă prin stație către Papa Charlie. Revine cu un translator. Îmi dau dreptate. În noaptea anterioară zilei de odihnă, ai voie să dormi în deșert. Ne spun că putem continua și că nu vom mai găsi pe nimeni în posturile de control, dar ne vor urmări pe satelit.
Încă 200 de kilometri prin dune și frigul care pusese stăpânire pe întuneric ne creau un oarecare blocaj psihic, dezamorsat doar de faptul că RZR-ul încă voia să mai ducă. La următorul CP, deși ajungem târziu, găsim ca de obicei zona înțesată de mașini de poliție, pompieri, salvări. Eram bucuroși și nu ne venea să credem că încă ne mai așteaptă. Urma să aflăm că și pe Loeb îl așteptau. Era în spatele nostru. Încerca și el să-și repare mașina și își aștepta camionul de asistență. Spre finalul etapei, reușește să ne depășească. Probabil a fost surprins să mai întâlnească la 1 noaptea concurenți pe traseu. Și cu steaguri al căror galben aduc a alb în plină noapte. Ajungem în bivouac la 4 dimineața, după o legătură relativ scurtă, de doar 70 de km, dar pe care ne-am oprit de două ori pentru a ațipi câte 5 minute. Polarisul a fost preluat imediat de către tehnic, care a lucrat în toată ziua de odihnă. Odihnă pentru piloți. Urmează etapele maraton, când teoretic, în cele două zile, nu poți beneficia de asistența echipelor tehnice. Teoretic. La noi va fi și practic. În ziua precedentă, etapa a V-a, n-am avut de ce să ne plângem nici de navigație și nici de dune. Am avut vreo două ezitări, dar le-am rezolvat repede. Fără să fiu ironic, la Baja Poland mi s-a părut navigația mai grea. Ne amuzăm uneori la ce discuții ar fi, dacă Victor ar face traseul prin deșert. Oricum sunt de neînțeles poziționările unor echipaje care critică faptul că roadbook-ul ți se înmânează doar la start. Unele dintre acestea, pe la alte competiții, trăgeau draperiile la corturi când începeau IT-iștii să lucreze. Pe vremurile acelea mă gândeam că poate s-au apucat să seteze turbina.  Terminăm prima săptămână de Dakar fără penalizări în probele speciale.”


Foto: (facebook - Cl.Barbu).

 

 

Dă-ne LIKE, aici - https://www.facebook.com/DBPNT/ sau înscrie-te în grupul dambovitapenet - https://www.facebook.com/groups/566562406689042/ , pentru a fi la curent cu știrile care te interesează.

Pentru cei care vor să susțină proiectul dambovitapenet! Dambovitapenet a împlinit, pe 1 decembrie, opt ani de la înființare! Un proiect independent, susținut din resurse proprii!

http://dambovitapenet.ro/paypal


Mulțumim, tuturor!

Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru, te rugăm să citesti Politica Cookies și Politica de Confidențialitate. Detalii